Când auzi „cafea vietnameză", probabil te gândești la Robusta și la cafeaua condensată dulce cu gheață — ca phê sữa đá. Și ai dreptate, parțial. Vietnam produce anual peste 30 de milioane de saci de cafea, aproape toți Robusta. Dar există o altă față a cafelei vietnameze, mai puțin cunoscută, care merită atenție.
O istorie scrisă de francezi
Cafeaua a ajuns în Vietnam în 1857, adusă de misionarii francezi. Colonizatorii au văzut rapid potențialul climatic al țării și au extins plantațiile în Înaltele Podișuri Centrale (Tây Nguyên). Soiurile Robusta s-au dovedit ideale pentru clima caldă și altitudinile joase — mai rezistente și mai productive decât Arabica. La independență, Vietnam a moștenit o infrastructură cafei-eră solidă pe care a continuat s-o extindă exponențial.
Ascensiunea spectaculoasă: de la zero la nr. 2 mondial
În 1975, Vietnam producea aproape deloc cafea exportabilă. În 2000, depășise Columbia ca al doilea producător mondial. Această creștere fără precedent s-a bazat pe Robusta (97% din producție), care a alimentat industria cafelei instant globale. Prețul scăzut al cafelei vietnameze a schimbat echilibrele de pe piața commodity mondială.
Specialty arabica — fața mai puțin cunoscută
În munții Lang Biang din provincia Lâm Đồng, la altitudini de 1.400–1.600 de metri, cresc cafele Arabica de calitate remarcabilă. Microclimatul răcoros, solul vulcanic roșu și fermierii dedicați produc cafele cu note de cireșe, ciocolată neagră și uneori florilor. Acesta este Vietnamul pe care îl caută prăjitorii de specialitate.
Cultura cafelei vietnameze
Vietnamezii nu se grăbesc cu cafeaua. Cà phê trứng (cafea cu ou) din Hanoi — espresso amestecat cu gălbenuș de ou și lapte condensat bătut spumă — este un simbol al creativității și tradițiilor locale. Cà phê sữa đá (iced coffee cu lapte condensat) este răcoritoarea națională. Aceste băuturi reflectă o cultură a cafelei care nu caută sofisticare, ci plăcere autentică și convivialitate.
